Feelings

mi-e dor

magdici — Sat, 11 Oct 2008 19:47:15 +0000

Iar mi-e dor de tine. Stii ca am acoperit ecranul telefonului cu saruturi dupa ce am vorbit cu tine? Dupa care l-am strans tare in brate, ca si cum ar fi putut sa imi dea siguranta si caldura pe care mi le da imbratisarea ta cand imi soptesti “vino aici” si ma strangi tare, ca si cum ti-ai lua tot aerul de care ai nevoie din stransoarea aia. Imi iubesc telefonul pentru ca din el se aude vocea ta si pe ecranul lui imi apar cuvintele tale.

Ce bine ca ai lucruri lasate pe la mine. Te simt peste tot prin casa. Cred ca si tu ai multe de-ale mele cu tine… nu stiu ce, dar trebuie sa fie pentru ca sa iti simt lipsa in felul asta. Au trecut 3 zile si mai sunt 20 Dar nu ma mai gandesc acum ca ma urc pe pereti

Noapte buna uratule. Si sa stii inca o data ca e cineva la un milion de kilometri departare careia ii e un dor nebun de tine.

De ce e altfel acum

magdici — Sat, 27 Sep 2008 08:54:55 +0000

Problema e ca nu mai pot sa vad dincolo de tine. Ma gandeam aseara la tine, si imaginea ta mi-a aparut cu o intensitate debusolanta. Si mi-am dat seama ca atunci cand m-ai luat in brate mi-ai acoperit, protector, tot universul cunoscut. Si daca vreodata ai sa pleci, va trebui sa imi construiesc alt univers pentru ca cel de acum e atat de impregnat de tine incat va trebui sa ti-l dau. Chiar daca tu nu vei sti niciodata ca il ai.

in seara asta

magdici — Sat, 20 Sep 2008 23:01:15 +0000

te iubesc uratule. Da, e prima oara in 26 de ani cand cuvintele astea doua ma macina in interior atat de mult, incat nu mai ramane nimic in urma lor si raman ele singura forma de comunicare, singura idee pe care, ca de atatea alte ori, ma simt capabila sa o sintetizez. Ca si acum. Si totusi mi se opresc in gat, ca de fiecare data, si nu iese decat un oftat si o imbratisare atat de stransa incat ma intrebi mirat ce s-a intamplat. Nimic din ce nu s-a mai intamplat si ieri si nu se va mai intampla si maine . Incoerenta, ca si sinceritatea, sunt de la vin. Sa ma ierti.

Poate alta data…

dor

magdici — Tue, 05 Aug 2008 20:25:42 +0000

Stii, cateodata mi se face un dor insuportabil de tine. Atat de dor incat imi vine sa urlu fiindca mi se pare singura forma suficient de puternica de eliberare. Si cum as putea sa iti spun? Ma gandesc sa iti trimit un mesaj, dar ce poate sa iti explice un biet mesaj? Nu as putea nici macar sa iti desenez. Nu are o forma dorul asta, dar il simt cum se raspandeste peste tot prin mine, simt cum fiecare particica mica mica din mine se gandeste la tine si iti simte lipsa cu o intensitate care aproape ca doare fizic. Daca nu m-ar opri treaba aia plicticoasa pe care majoritatea muritorilor o numesc bun simt sau in diverse alte moduri mascate, as fi in tren acum. Ce daca e o dementa. Fiecare dintre noi are voie sa fie nebun o data in viata. Undeva, candva, cineva a decis ca tu o sa fii nebunia mea. Dumnezeul nebunilor si cel al indragostitilor lucreaza mana in mana. (Cel al betivilor si-a luat liber cred).

Si uite cum iar stau acum si insir fraze aiurea. De fiecare data vin atat de intins la laptop, convinsa fiind ca am tot ce imi trebuie ca de data asta sa scriu tot ce simt. Intr-o poezie. Si imi dau seama ca habar nu am cum. Nu pot sa scriu despre ceea ce simt cu aceleasi cuvinte pe care le folosesc in orice alta situatie din viata. Cu aceleasi cuvinte cu care spun ca trebuie sa cumpar paine sau ca s-a scumpit benzina. Mi-ar trebui niste cuvinte noi si necunoscute, pe care nu le-a mai folosit nimeni vreodata si pe care nici nu va indrazni altcineva sa le foloseasca altadata pentru altceva. Dar nu le am. Poate ca intelegi oricum. Cand te tin in brate. Sau poate chiar cand iti spun ca trebuie sa iau paine sau ca s-a scumpit benzina.

Mi-e dor de tine. E doar o zi, dar am nevoie de tine inapoi.

Somn usor din nou :*

tot bolboroseli

magdici — Wed, 18 Jun 2008 20:17:33 +0000

Iar ma stresez aiurea. Stiu, adica ma fortez sa cred asta mai bine zis. Adica banuiesc ca asa e. Sau sper. Sau cred. Oricum, asa e. Nu? Problema e ca nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca trebuie sa fac ceva. Nu stiu cum sa ma comport. Nu stiu daca nu cumva gresesc. Am oroare de gandul ca as putea sa joc din nou gresit. Dar oare am jucat vreodata gresit? De ce nu exista cineva care as poata raspunde la toate nelamuririle astea? Oare astept prea multe? Oare visez prea mult? Oare sunt atat de incordata in cautarea unei certitudini incat imi scapa certitudinea de langa mine?

Si m-am oprit din scris 5 minute si din nou am fost napadita de “daca”. Daca sunt prea facila? Daca sunt prea draguta? Daca sunt prea indragostita? Daca sunt prea tandra, daca sunt sufocanta, daca ar trebui sa o las mai moale? Sau, daca sunt prea rece? Daca nu sunt suficient de atenta? Daca sunt dracu mai stie cum?

Ma simt al naibii de slaba si de vulnerabila. In seara asta mai ales. Sunt ca un rezervor. Si acum mi s-a aprins becul ala cu o pompa de benzina. Am nevoie sa ma uit din nou in ochii tai, sa vad din din nou ceea ce se pare ca vad de fiecare data de ma face sa cred si sa uit de toate nesigurantele. Am nevoie sa ma uit mult, pana cand simt ca as exploda daca m-as mai uita inca o secunda. Am nevoie sa ma tii iar de mana, sa ma strangi iar in brate ca si cum n-ai mai vrea sa plec niciodata, sa dansezi iar cu mine, cu corpul atat de aproape de al meu incat cuvantul aproape e deja depasit in a incerca sa descrie cat de aproape, si cu fruntea atat de lipita de a mea incat as putea sa iti aud gandurile, si in general facandu-ma sa uit ca mai exista ceva in lume in afara bratelor cu care ma strangi si ma invarti in ritmul muzicii (muzica? ce muzica?…) Si dupa toate astea sa ma ierti daca ignor ce mi-ai spus si vreau sa simt ca e ceva mai mult… (Oricum nu am crezut niciodata nimic din ce mi-ai spus, cand nu mi-a convenit.) Dar trebuie sa intelegi ca nu as putea sa dorm noaptea daca nu as simti asta.

Stii, cred ca unele din momentele cele mai fericite le am atunci cand mergem acasa cu taxiul, cand ma sprijin cu capul de umarul tau si imi aduc involuntar aminte de o vreme cand tot ce aveam erau momentele astea si as fi vrut sa tina o vesnicie… Stii ca reclama aia la Timisoreana cu “Povestea merge mai departe” e inca acolo? I-am zambit zilele trecute, un pic mai fericita decat ii zambisem acum 7 luni si ceva… Fusese un semn bun

S-a stins becul. Stii cum e, se aprinde inainte de vreme daca accelerezi. Am incetinit la loc. Stiu ca daca ai fi langa mine m-ai lua in brate si mi-ai spune ca totul o sa fie bine.

Somn usor acum :-*

Bolboroseli de indragostita (3)

magdici — Sun, 01 Jun 2008 23:29:57 +0000

Ceea ce voiam sa iti spun in seara asta si nu am facut-o pentru ca… in fine, pentru ca… pentru ca eu nu spun lucruri de-astea siropoase, na, este ca… Desi mi-e frica din nou; desi imi e frica de faptul ca daca nu te lasi acum luat de val nu o sa te lasi niciodata si o sa ma trezesc ca fac surfing de una singura in varful valului si nu o sa fie nimeni sa ma prinda atunci cand o sa ma rastorn; desi sunt atat de fericita incat imi e frica de orice ar putea, macar ipotetic, sa imi ameninte fie si un pic fericirea asta pe care nu as schimba-o pentru nimic in lume; desi toate astea, e prea tarziu sa dau inapoi, a fost prea tarziu de la bun inceput sa mai dau inapoi. Nu mai stiu daca asta e curaj sau inconstienta. Nu imi mai ramane decat sa cred cu tot sufletul.

Nu stiu daca intelegi cate lucruri as vrea sa fac cu tine, cum imi vine sa imi fac planuri pentru urmatorii 3765 de ani pentru noi doi. Cum as vrea sa vedem fiecare coltisor al lumii impreuna; cum as vrea sa cucerim lumea intreaga impreuna. Cum nu vreau sa ma gandesc ca voi mai putea trai toate astea alaturi de altcineva pentru ca nu vreau sa mai traiesc toate astea alaturi de altcineva. Poate ca ai mai auzit de-astea si s-au dus naibii mult prea repede. Dar pentru mine este prima oara cand simt nevoia sa spun asta cuiva si presupun ca asta ar trebuie sa insemne ceva. Nu stiu.

SI nu iti spun asta pentru ca nu stiu ce ai putea raspunde. Nu as vrea sa raspunzi nimic de fapt. Nimic pe naiba dar nu ai putea sa raspunzi ceea ce as vrea eu sa aud. Nu vreau sa fiu doar “importanta”, damn it. Vreau sa……. Nevermind now.

Somn usor :*

For the last time…

magdici — Thu, 17 Apr 2008 18:55:14 +0000

Ei bine… normal ca ma intreb. Cum dracu sa nu ma intreb? Now what? Is there a what? Mai urmeaza ceva acum? O parte din mine s-a ancorat bine de tot in certitudinea inutilitatii oricaror ganduri de genul, in timp ce cealalta parte a luat-o de mult la vale cu tulumba. Cam de o saptamana, asa. Si eu sunt stuck in the middle somewhere. Si ma intreb in ciuda faptului ca imi impun sa nu ma intreb. Si imi doresc in ciuda faptului ca refuz sa ma mai las luata de val, a cata oara… Si constientizez ca iar ma cuprinde starea de beatitudine periculoasa. Si iar ma scutur. Si dupa un timp ma surprind cautand iar intelesuri care nu sunt acolo, lucruri care nu exista in spatele unor gesturi care nu inseamna nimic. Si mi-e ciuda de mor, dar… cum dracu sa nu ma intreb?

Oricum ar continua, trebuie sa recunosc ca viata mi le-a aranjat frumos. Orice ai face de acum inainte, nu mai pot sa cad decat in picioare. Thank you Am intrat pe intervalul [(4n-1)pi/2; (4n+1)pi/2], lol. Beatitudinea e periculoasa, dar… cum sa nu zambesc cu gura pana la urechi in momentul asta?

…

magdici — Wed, 02 Apr 2008 20:03:17 +0000

…si in acelasi timp nu intelege ca unele lucruri sunt imposibil de acceptat….

still there

magdici — Sat, 29 Mar 2008 10:26:37 +0000

Just for the record, esti inca aici. Pe undeva prin mine. Peste tot de fapt. Sunt recunoscatoare totusi celor trei dumnezei ai mei, pentru ca nu stiu care din ei a lucrat mai intens aseara cand mi s-a facut rau si apoi am adormit inainte sa apas pe send la mesajul “Te rog uita pt totdeauna msj asta, dar te iubesc…”. L-am gasit pe ecranul telefonului dimineata. Thank you. Urasc ideile astea care par atat de bune la anumite momente ale noptii.

Si totusi, esti inca aici. Nu-i nimic. Astept sa pleci. O sa pleci pana la urma. De tot. Si la propriu si la figurat. Imi fac eu de lucru pana atunci. Problema e ca am obosit si incepe sa se vada. Am obosit sa ma prefac indiferenta fata de tine si prietenoasa fata de ea. Nu-i nimic, am doua zile pauza sa am odihnesc. Luni o luam de la capat. Si intr-o buna zi o sa ma trezesc de dimineata si o sa remarc ca indiferenta a ajuns reala.

i know just how to whisper
and i know just how to cry
i know just where to find the answers
and i know just how to lie

i know just how to fake it
and i know just how to scheme
i know just when to face the truth
and then i know just when to dream

and i know just where to touch you
and i know just what to prove
i know when to pull you closer
and i know when to let you loose

and i know the night is fading
and i know the time´s gonna fly
and i never gonna tell you everything i gotta tell you
but i know i gotta give it a try

and i know the roads to riches
and i know the ways to fame
i know all the rules and then i
know how to break them
and i always know the name of the game

but i don´t know how to leave you
and i´ll never let you fall
and i don´t know how you do it
making love out of nothing at all

out of nothing at all
out of nothing at all
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all

every time i see you all the rays of the sun
are streaming through the waves in your hair
and every star in the sky
is taking aim at your eyes like a spotlight

the beating of my heart is a drum and it´s lost
and it´s looking for a rythm like you
you can take the darkness from
the pit of the night
and turn into a beacon burning endlessly bright

i gotta follow it
cause everything i own, now
it´s nothing till i give it to you

i can make you find your power
i can make you lose your fear
i can make your body do some very magical things
i´ll make your inhibitions all disappear
i can make tonight forever
or i can make it disappear by the dawn
and i can make you every promise
that has ever been made
and i can make all your demons be gone

but i´m never gonna make it without you
do you really wanna see me crawl
and i´m never gonna make it like you do
making love out of nothing at all

(making love) out of nothing at all
(making love) out of nothing at all
(making love)

out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)…

No more :)

magdici — Tue, 11 Mar 2008 11:43:40 +0000

Si uite asa, cu un simplu comentariu, s-a scurs toata ura. Cumva s-a smuls un dop de undeva din mine si i-a dat drumul. Puff!! Who am I to judge people? A fost si frumos, a fost si urat, important e ca a fost. Trebuia sa trec prin toate extremele pentru ca asa sunt eu. Setting mood “inlove with life” again. Zen frate.