…si in acelasi timp nu intelege ca unele lucruri sunt imposibil de acceptat….
aprilie 2, 2008
februarie 26, 2008
In sfarsit, in seara asta…
…te urasc! Te urasc din tot sufletul pentru ca te-ai chinuit atata sa ma faci sa cred ca povestile chiar exista, te-ai dat peste cap de fiecare data sa nu imi dai drumul de tot, sa nu imi omori visul in totalitate, dar in acelasi timp mi-l calci in picioare zi de zi si tot zi de zi imi demonstrezi cu o meticulozitate infricosatoare ca povestile de fapt NU EXISTA. La ce dracu te-ai mai chinuit?
Care este logica in ceea ce faci tu?
Ce vrei de la mine? Lasa-ma, ai zis ca pleci, pleaca odata! pleaca, pleaca, pleaca, pleaca, pleaca!!!!!!!!!!!!!!!!!! Pleaca! pleaca… N-am crezut ca voi intalni pe cineva care sa ma minta in fata cu atata seninatate. Care sa imi dea sa mananc atata rahat. N-am crezut ca voi fi in stare sa pic vreodata intr-o asemenea plasa. Meritul tau, recunosc. Acum, gata, a ajuns, lasa-ma. De ce te chinui in continuare sa te prefaci ca iti pasa? Asta nu pot sa inteleg sub nicio forma. Sunt atat de amuzanta de fiecare data cand te cred? Te face sa te simti atat de bine? Sau te gandesti ca poate mai pic o data? Ca doar par suficient de fraiera, nu? Suficient de indragostita de tine incat sa fiu usor de convins.
Gata. Stiu ca am mai zis asta, dar de data asta nu stiu ce m-ar mai putea intoarce din drum. Am cam epuizat toate formele de umilinta interioara. De maine imi iau viata inapoi. Ciuruita, obosita, vai de mama ei. Dar o iau in totalitate inapoi. Merci frumos ca mi-ai intarit teoria mea despre inexistenta povestilor. Doare ca dracu, sa stii. Si te urasc cum un copil mic uraste gardul in care si-a julit piciorul, pentru ca il doare.
Nu sunt deprimata. Sunt ingrozitor de trista si de furioasa. Dar stiu ca imi raman prietenii, imi raman oamenii care ma iubesc pe MINE, care ma apreciaza pentru tot ceea ce sunt, carora STIU ca le pasa de mine. Pe voi va iubesc. Si sunt fericita ca existati, ca mintea mea atat de obosita dupa toate astea isi gaseste un punct de sprijin solid in imaginea voastra.
Maine va fi mai bine
februarie 12, 2008
Patetic, stiu
Bai… stiu ca sunt patetica. Dar trebuie sa scriu toate elucubratiile astea aici, pentru ca va veni o zi in viitorul meu in care probabil ma voi simti foarte proasta si voi regreta oaresce. Si in ziua aia o sa citesc pe-aici, si o sa rasuflu usurata “pfiu, nu sunt mai proasta decat am fost atunci”. Si o sa ma simt mai bine. Pastrez acest moment penibil din viata mea pentru posteritate. Pentru ca nu o sa mai fac prostia asta din nou. Nu frate. Indragosteala asta nu e de mine. Ma face sa derapez, sa raman fara frane, sa intru cu 200 la ora in parapet. Si reparatiile sunt scumpe si dureaza. Ma faultez singura, si mai primesc si cartonas rosu. Lasati-ma dracu cu dragostea voastra. Nu mai vreau. Nici nu stiu cum sa scap de ea acum. Pleaca!! PLEACA!!!!!!!
Almost Lover – A Fine Frenzy
Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images
You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick
Well I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do
We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, never forget
These images
Well I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do
I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you’re gone and I’m haunted
And I bet you are just fine
Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do
februarie 11, 2008
Autopsia unei greseli recurente
Vineri la pranz:
“Da draga mea, ai dreptate, nu merita. Oricum o sa plec in curand. Si nu ma mai intereseaza. Am si eu orgoliul meu. Nu adun resturile dupa altii. S-a terminat, clar s-a terminat. Setting ignore mode, starting… now!!”
Sambata la pranz:
“Ah, ce seara amuzanta o sa am. O sa dansez cu X si o sa ma prostesc pe acolo si o sa ma simt bine. Si pe tine te urasc, sa stii. Si te ignor. Uita-te la mine cum te ignor. Chiar nu ma mai intereseaza, mi-a prins bine calatoria asta. Am scapat de tine. Sunt puternica din nou. Da, nene!”
Sambata seara, la cafeaua dinainte:
“Da, draga mea, nu ma mai intereseaza. Deloc. Abia astept sa dansez toata seara cu X. De fapt, am chef de fun, poate chiar plec cu el acasa. Oricum ar fi, pe el clar nu o sa il bag in seama, normal.”
Sambata seara, pe la inceput:
“Ce? X nu mai vine?” Dau telefon: “Nu mai vii? Pai si eu cu cine ma mai amuz toata seara?? Of, bine…”
Sambata seara, ceva mai tarziu, discutia in oglinda:
“Ce dracu’ faci?””Ei, oricum nu mai conteaza acum… ma simt bine, asta e important. Si oricum o sa plec in curand””O sa iti para rau, ai promis ca nu mai faci asta””Taci si lasa-ma sa traiesc momentu!!!”
Samabata seara, si mai tarziu, mesaj catre D.:
“Fata, dilema dracului, nesuferitu’ de X nu mai vine, si el e f friendly, si orgoliul meu se duce pe tequila, si discutia din oglinda nu ajuta
”
Sambata seara, mult mai tarziu, in taxi, dupa 4 tequila, nu se mai stie cate whisky cu redbull, multe priviri, multe atingeri “intamplatoare”, niste zambete, cateva complimente si doua dansuri foarte apropiate:
“Vrei sa mergem la mine?” Zambet fericit ca raspuns. “NU, NU!” mai striga o voce slabuta, undeva, departe, in tenebrele a ceea ce mai ramasese din constiinta mea. “Fuck off!!””Sigur vrei?” Zambetul fericit se mai lateste un pic.
Duminica dimineata:
“Damn…”
Duminica dimineata, un pic mai tarziu: stare extatica.
Duminica, mult mai tarziu, cand realizez ca nu o sa sune:
“Sunt cea mai imbecila persoana de pe pamant. De ce am facut asta? Din nou?…”
Duminica seara:
“Eh, oricum nu ma mai interesa. Oricum plec in curand. Nu mai conteaza acum.” Dar adorm cu telefonul in mana… si perna s-a umezit un pic. “E din cauza ca nu m-am demachiat, imi lacrimeaza un pic ochiul drept. Nimic care sa va ingrijoreze. Circulati, va rog.”
Luni dimineata:
Go back to “ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.” Nimic care sa nu poata fi rezolvat cu o operatie pe inima si o distanta de minim 2000 km. Well, then.
decembrie 15, 2007
o seara draguta
Cateodata, singurul lucru care iti ramane de facut este sa accepti faptul ca nu ti-a mai ramas nimic de facut.
Oficial m-am saturat. Din nou
Dar a fost o seara grea. Sa te vad cum faci precum catelusul pe langa ea, doar doar o sa primesti un os. Gizuz. Ma dureau pe mine atatea respingeri. Nu spun ca fiecare dintre ele nu imi latea cate un mare zambet de satisfactie pe fata in acelasi timp. Pentru ca eu radeam si dansam cu italienii draguti
si imi salvam buna dispozitie si orgoliul. Orgoliul tau unde naiba e? Vezi sa nu calci pe el.
Nu pot sa trec peste ce simt pentru tine. Dureaza ceva timp sa creasca iar iarba pe unde a trecut buldozerul. Dar pot sa recunosc momentul in care e mai bine pentru mine sa incerc macar, fiindca altfel o sa ma imbolnavesc de nervi
Noapte buna. So much for my happy ending.
my papa told me to stay out of trouble
“when you’ve found your man make sure he’s for real“
i’ve learned that nothing really lasts forever
i sleep with the scars i wear that won’t heal
they won’t heal
cos every time i seem to fall in love
crash! boom! bang!
i find the heart but then i hit the wall
crash! boom! bang!
that’s the call that’s the game and the pain stays the same
i’m walking down this empty road to nowhere
i pass by the houses and blocks i once knew
my mama told me not to mess with sorrow
but i always did and lord i still do
i’m still breaking the rules
i kick it up
i kick it down
cos every time i seem to fall in love
crash! boom! bang!
i find the heart but then i hit the wall
crash! boom! bang!
that’s my real middle-name
it has always been the same
that’s the call that’s the game and the pain stays the same
i still feel the heat
and the taste of the kissing
shattered by rain
and the wild holy war
i kick it up
i kick it down
and every time i seem to fall in love
crash! boom! bang!
i find the roses dying on the floor
crash! boom! bang!
that’s the call that’s the game and the pain stays the same
that’s my real middle-name
it has always been the same
oh yea oh yea oh yea uh-huh
been the same been the same
it has always been the same
decembrie 13, 2007
Scream
Zilele astea ma simt foarte obosita. Zilele astea simt ca daca mai aud o singura data numele ala, o sa iau pozitia tipului ala pictat de munch care se tine cu mainile de cap si urla. Si capul o sa mi se umfle, va fi mai intai ca un balon de la mac donalds, apoi ca o minge de-aia de plaja, apoi in sfarsit ca balonul ala mare din piata victoriei. Apoi o sa explodeze in mii si mii de particule care si ele se vor tine de cap si vor urla. Si eu voi umbla linistita fara cap, fiindca si-asa nu pare sa imi foloseasca prea mult in ultima vreme. Si fara cap, nu voi mai avea nici urechi, deci nu voi mai fi nevoita sa aud iar si iar numele ala. Si voi putea sa stau linistita cu visele mele nerealiste si stupide. Desi imi pun intrebarea daca se poate visa fara cap. Mai bine, la naiba cu toate visele mancatoare de ficati.
Gata. M-am descarcat. Pot sa ma duc inapoi in lume cu zambetul meu mare, fiindca, nu-i asa, trebuie sa fiu vesela. Fiindca, nu-i asa, mie NU IMI PASA. Nu imi pasa ca vin sarbatorile, la naiba cu toate sarbatorile. Eu sunt vesela. Or sa mai fie sarbatori. Yeah!!!
noiembrie 17, 2007
nu mai vreau acces de root
Cred ca nu ar trebui sa mi se mai permita accesul de root in propriul meu sistem intern. Aparent nu sunt capabila sa dau comenzi care sa nu afecteze iremediabil configuratia. Ar trebui ca fiecare din noi sa aiba un user chior, fara drepturi, cu care sa poata trece in siguranta de situatiile dubioase din viata.
user@me$ sex -cel_de_care_esti_indragostita -desi_stii_ca_nu_simte_la_fel | grep “pentru ca e inca indragostit de fosta prietena”
You must run sex as root
user@me$ su -
Password:
Access denied! The level of alcohol in your blood is to high to permit you root login. Please try again later.
user@me$
Si uite asa poti sa eviti comenzile periculoase. Dap, ce simplu ar fi
Pana una alta sistemul meu e seriously damaged, si mi-e teama ca am uitat sa fac restore point, asa ca nici “Last known good configuration” nu cred ca o sa mearga. (just for this post, solaris and windows make good friends). De backup nici nu mai vorbesc, cine naiba a stat sa-l mai faca, cu toate ca stiam din start ca lucrarea din noaptea trecuta avea mari sanse sa buseasca definitiv sistemul.
Asa ca o iau incet incet; citesc logurile, analizez ce a ramas intact si in cel mai rau caz reinstalez tot sistemul. Si data viitoare nu ma mai loghez ca root… sau imi citesc mai bine manualul de administrare.
noiembrie 4, 2007
Azi…
…era soare afara. Era o zi din aia in care te-as fi luat de mana si am fi mers in Herastrau, sau aiurea. Si ne-am fi plimbat si am fi ras si ne-am fi sarutat si am fi vorbit despre cate in luna si stele ca si intotdeauna. Si ne-am fi uitat la copacii galbeni si rosii si am fi dat cu picioarele prin frunze. Eu as fi dat, cel putin, si tu te-ai fi amuzat. Si poate ne-am fi bucurat ca am mai gasit o terasa deschisa si am fi baut o bere. Si poate am fi mancat ceva. Si am fi ras iar, si poate tu ai fi spus o prostie si eu m-as fi enervat. Si tu mi-ai fi spus ca sunt frumoasa cand ma enervez. Si am fi ras iar. Si ne-am fi intors intr-un final vesel acasa, tu m-ai fi dus pana in fata blocului ca de fiecare data. Si ne-am fi sarutat din nou si niciunul n-ar fi vrut sa plece primul. Si ne-am fi facut planuri pentru maine. Si am fi adormit fiecare cu gandul la celalalt. Si poate am fi trait fericiti pana la adanci batraneti.
In schimb, e doar o zi in care lumea e un pic mai trista. Si nici soare nu mai e.