mi-e dor

Iar mi-e dor de tine. Stii ca am acoperit ecranul telefonului cu saruturi dupa ce am vorbit cu tine? Dupa care l-am strans tare in brate, ca si cum ar fi putut sa imi dea siguranta si caldura pe care mi le da imbratisarea ta cand imi soptesti “vino aici” si ma strangi tare, ca si cum ti-ai lua tot aerul de care ai nevoie din stransoarea aia. Imi iubesc telefonul pentru ca din el se aude vocea ta si pe ecranul lui imi apar cuvintele tale.

Ce bine ca ai lucruri lasate pe la mine. Te simt peste tot prin casa. Cred ca si tu ai multe de-ale mele cu tine… nu stiu ce, dar trebuie sa fie pentru ca sa iti simt lipsa in felul asta. Au trecut 3 zile si mai sunt 20 Dar nu ma mai gandesc acum ca ma urc pe pereti

Noapte buna uratule. Si sa stii inca o data ca e cineva la un milion de kilometri departare careia ii e un dor nebun de tine.

De ce e altfel acum

Problema e ca nu mai pot sa vad dincolo de tine. Ma gandeam aseara la tine, si imaginea ta mi-a aparut cu o intensitate debusolanta. Si mi-am dat seama ca atunci cand m-ai luat in brate mi-ai acoperit, protector, tot universul cunoscut. Si daca vreodata ai sa pleci, va trebui sa imi construiesc alt univers pentru ca cel de acum e atat de impregnat de tine incat va trebui sa ti-l dau. Chiar daca tu nu vei sti niciodata ca il ai.

tot bolboroseli

Iar ma stresez aiurea. Stiu, adica ma fortez sa cred asta mai bine zis. Adica banuiesc ca asa e. Sau sper. Sau cred. Oricum, asa e. Nu? Problema e ca nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca trebuie sa fac ceva. Nu stiu cum sa ma comport. Nu stiu daca nu cumva gresesc. Am oroare de gandul ca as putea sa joc din nou gresit. Dar oare am jucat vreodata gresit? De ce nu exista cineva care as poata raspunde la toate nelamuririle astea? Oare astept prea multe? Oare visez prea mult? Oare sunt atat de incordata in cautarea unei certitudini incat imi scapa certitudinea de langa mine?

Si m-am oprit din scris 5 minute si din nou am fost napadita de “daca”. Daca sunt prea facila? Daca sunt prea draguta? Daca sunt prea indragostita? Daca sunt prea tandra, daca sunt sufocanta, daca ar trebui sa o las mai moale? Sau, daca sunt prea rece? Daca nu sunt suficient de atenta? Daca sunt dracu mai stie cum?

Ma simt al naibii de slaba si de vulnerabila. In seara asta mai ales. Sunt ca un rezervor. Si acum mi s-a aprins becul ala cu o pompa de benzina. Am nevoie sa ma uit din nou in ochii tai, sa vad din din nou ceea ce se pare ca vad de fiecare data de ma face sa cred si sa uit de toate nesigurantele. Am nevoie sa ma uit mult, pana cand simt ca as exploda daca m-as mai uita inca o secunda. Am nevoie sa ma tii iar de mana, sa ma strangi iar in brate ca si cum n-ai mai vrea sa plec niciodata, sa dansezi iar cu mine, cu corpul atat de aproape de al meu incat cuvantul aproape e deja depasit in a incerca sa descrie cat de aproape, si cu fruntea atat de lipita de a mea incat as putea sa iti aud gandurile, si in general facandu-ma sa uit ca mai exista ceva in lume in afara bratelor cu care ma strangi si ma invarti in ritmul muzicii (muzica? ce muzica?…) Si dupa toate astea sa ma ierti daca ignor ce mi-ai spus si vreau sa simt ca e ceva mai mult… (Oricum nu am crezut niciodata nimic din ce mi-ai spus, cand nu mi-a convenit.) Dar trebuie sa intelegi ca nu as putea sa dorm noaptea daca nu as simti asta.

Stii, cred ca unele din momentele cele mai fericite le am atunci cand mergem acasa cu taxiul, cand ma sprijin cu capul de umarul tau si imi aduc involuntar aminte de o vreme cand tot ce aveam erau momentele astea si as fi vrut sa tina o vesnicie… Stii ca reclama aia la Timisoreana cu “Povestea merge mai departe” e inca acolo? I-am zambit zilele trecute, un pic mai fericita decat ii zambisem acum 7 luni si ceva… Fusese un semn bun

S-a stins becul. Stii cum e, se aprinde inainte de vreme daca accelerezi. Am incetinit la loc. Stiu ca daca ai fi langa mine m-ai lua in brate si mi-ai spune ca totul o sa fie bine.

Somn usor acum :-*

Bolboroseli de indragostita (3)

Ceea ce voiam sa iti spun in seara asta si nu am facut-o pentru ca… in fine, pentru ca… pentru ca eu nu spun lucruri de-astea siropoase, na, este ca… Desi mi-e frica din nou; desi imi e frica de faptul ca daca nu te lasi acum luat de val nu o sa te lasi niciodata si o sa ma trezesc ca fac surfing de una singura in varful valului si nu o sa fie nimeni sa ma prinda atunci cand o sa ma rastorn; desi sunt atat de fericita incat imi e frica de orice ar putea, macar ipotetic, sa imi ameninte fie si un pic fericirea asta pe care nu as schimba-o pentru nimic in lume; desi toate astea, e prea tarziu sa dau inapoi, a fost prea tarziu de la bun inceput sa mai dau inapoi. Nu mai stiu daca asta e curaj sau inconstienta. Nu imi mai ramane decat sa cred cu tot sufletul.

Nu stiu daca intelegi cate lucruri as vrea sa fac cu tine, cum imi vine sa imi fac planuri pentru urmatorii 3765 de ani pentru noi doi. Cum as vrea sa vedem fiecare coltisor al lumii impreuna; cum as vrea sa cucerim lumea intreaga impreuna. Cum nu vreau sa ma gandesc ca voi mai putea trai toate astea alaturi de altcineva pentru ca nu vreau sa mai traiesc toate astea alaturi de altcineva. Poate ca ai mai auzit de-astea si s-au dus naibii mult prea repede. Dar pentru mine este prima oara cand simt nevoia sa spun asta cuiva si presupun ca asta ar trebuie sa insemne ceva. Nu stiu.

SI nu iti spun asta pentru ca nu stiu ce ai putea raspunde. Nu as vrea sa raspunzi nimic de fapt. Nimic pe naiba dar nu ai putea sa raspunzi ceea ce as vrea eu sa aud. Nu vreau sa fiu doar “importanta”, damn it. Vreau sa……. Nevermind now.

Somn usor :*

For the last time…

Ei bine… normal ca ma intreb. Cum dracu sa nu ma intreb? Now what? Is there a what? Mai urmeaza ceva acum? O parte din mine s-a ancorat bine de tot in certitudinea inutilitatii oricaror ganduri de genul, in timp ce cealalta parte a luat-o de mult la vale cu tulumba. Cam de o saptamana, asa. Si eu sunt stuck in the middle somewhere. Si ma intreb in ciuda faptului ca imi impun sa nu ma intreb. Si imi doresc in ciuda faptului ca refuz sa ma mai las luata de val, a cata oara… Si constientizez ca iar ma cuprinde starea de beatitudine periculoasa. Si iar ma scutur. Si dupa un timp ma surprind cautand iar intelesuri care nu sunt acolo, lucruri care nu exista in spatele unor gesturi care nu inseamna nimic. Si mi-e ciuda de mor, dar… cum dracu sa nu ma intreb?

Oricum ar continua, trebuie sa recunosc ca viata mi le-a aranjat frumos. Orice ai face de acum inainte, nu mai pot sa cad decat in picioare. Thank you Am intrat pe intervalul [(4n-1)pi/2; (4n+1)pi/2], lol. Beatitudinea e periculoasa, dar… cum sa nu zambesc cu gura pana la urechi in momentul asta?

just another song I get better now

Never knew I could feel like this
Like I’ve never seen the sky before
Want to vanish inside your kiss
Everyday I love you more and more
Listen to my heart, can you hear it sing
Telling me to give you everything
Seasons may change winter to spring
But I love you until the end of time

Come what may, come what may
I will love you until my dying day

Suddenly the world seems such a perfect place
Suddenly it moves with such a perfect grace
Suddenly my life doesn’t seem such a waste
It all revolves around you

And there’s no mountain too high no river too wide
Sing out this song and I’ll be there by your side
Storm clouds may gather and stars may collide
But I love you until the end of time

Come what may, come what may
I will love you until my dying day
Oh come what may, come what may
I will love you

Suddenly the world seems such a perfect place…

Come what may, come what may
I will love you until my dying day

bolboroseli de indragostita (1)

Tu nu intelegi ca sunt plina de tine, nu? Sunt atat de plina de tine incat a ramas prea putin loc pentru celelalte lucruri care ar putea sa imi ia gandul de la tine; e un cerc din ce in ce mai vicios. Ai devenit viciul meu favorit.

Aveam atatea intrebari despre cum e cu dragostea, atatea convingeri ferme ca nu exista si ca nu va exista niciodata pentru mine. Nici acum nu cred cu fermitate ca sunt indragostita asa cum as putea sa fiu… dar sunt oricum cu mult mai aproape. Si tu nu stii. Sau stii? Ar fi mai bine sa stii? Ai vrea sa stii? Ar schimba cu ceva lucrurile daca ai sti? Si in ce fel?

Mi-e frica de ceea ce simt. Mi-e frica de faptul ca va fi cea mai mare dezamagire din viata mea. Si totusi merg inainte. Fiindca e frumos. E frumos sa imi vina sa cant in fiecare dimineata, e frumos sa adorm cu povesti in gand, e frumos sa imi bata inima cu cea mai mare putere cand esti in preajma mea, e frumos sa rad de bucurie de cate ori ma suni. E frumos sa imi vina sa plang cand am impresia ca devii rece, e frumos sa ma intristez cand am cate un reality-check, e frumos sa ma uit dupa ea cu priviri care ar putea ucide, si asta fiindca stiu ca in curand voi rade iar. E frumos tot amalgamul asta incredibil de sentimente pe care mi l-ai facut cadou.

Ti-as spune atat de multe. Ti-am spus de fapt, daca ai stiut sa vezi printre lucrurile pe care le-am facut si le fac inca. Am lasat tot deoparte si m-am aruncat cu capul inainte. Da, am dat in zid. Si a durut. Dar poate si zidul s-a slabit un pic. Mai dau inca, si nu mai doare atat de tare, mi-am pus casca de optimism feroce. Am impresia ca din nou, dupa atata timp, mi-am luat zborul catre un vis. Si asta merita orice momentan.

I will go to sleep now, dreaming for my happy-end.