De ce e altfel acum

Problema e ca nu mai pot sa vad dincolo de tine. Ma gandeam aseara la tine, si imaginea ta mi-a aparut cu o intensitate debusolanta. Si mi-am dat seama ca atunci cand m-ai luat in brate mi-ai acoperit, protector, tot universul cunoscut. Si daca vreodata ai sa pleci, va trebui sa imi construiesc alt univers pentru ca cel de acum e atat de impregnat de tine incat va trebui sa ti-l dau. Chiar daca tu nu vei sti niciodata ca il ai.

in seara asta

te iubesc uratule. Da, e prima oara in 26 de ani cand cuvintele astea doua ma macina in interior atat de mult, incat nu mai ramane nimic in urma lor si raman ele singura forma de comunicare, singura idee pe care, ca de atatea alte ori, ma simt capabila sa o sintetizez. Ca si acum. Si totusi mi se opresc in gat, ca de fiecare data, si nu iese decat un oftat si o imbratisare atat de stransa incat ma intrebi mirat ce s-a intamplat. Nimic din ce nu s-a mai intamplat si ieri si nu se va mai intampla si maine . Incoerenta, ca si sinceritatea, sunt de la vin. Sa ma ierti.

Poate alta data…