Ceea ce voiam sa iti spun in seara asta si nu am facut-o pentru ca… in fine, pentru ca… pentru ca eu nu spun lucruri de-astea siropoase, na, este ca… Desi mi-e frica din nou; desi imi e frica de faptul ca daca nu te lasi acum luat de val nu o sa te lasi niciodata si o sa ma trezesc ca fac surfing de una singura in varful valului si nu o sa fie nimeni sa ma prinda atunci cand o sa ma rastorn; desi sunt atat de fericita incat imi e frica de orice ar putea, macar ipotetic, sa imi ameninte fie si un pic fericirea asta pe care nu as schimba-o pentru nimic in lume; desi toate astea, e prea tarziu sa dau inapoi, a fost prea tarziu de la bun inceput sa mai dau inapoi. Nu mai stiu daca asta e curaj sau inconstienta. Nu imi mai ramane decat sa cred cu tot sufletul.
Nu stiu daca intelegi cate lucruri as vrea sa fac cu tine, cum imi vine sa imi fac planuri pentru urmatorii 3765 de ani pentru noi doi. Cum as vrea sa vedem fiecare coltisor al lumii impreuna; cum as vrea sa cucerim lumea intreaga impreuna. Cum nu vreau sa ma gandesc ca voi mai putea trai toate astea alaturi de altcineva pentru ca nu vreau sa mai traiesc toate astea alaturi de altcineva. Poate ca ai mai auzit de-astea si s-au dus naibii mult prea repede. Dar pentru mine este prima oara cand simt nevoia sa spun asta cuiva si presupun ca asta ar trebuie sa insemne ceva. Nu stiu.
SI nu iti spun asta pentru ca nu stiu ce ai putea raspunde. Nu as vrea sa raspunzi nimic de fapt. Nimic pe naiba 
dar nu ai putea sa raspunzi ceea ce as vrea eu sa aud. Nu vreau sa fiu doar “importanta”, damn it. Vreau sa……. Nevermind now.
Somn usor :*
