Ei bine… normal ca ma intreb. Cum dracu sa nu ma intreb? Now what? Is there a what? Mai urmeaza ceva acum? O parte din mine s-a ancorat bine de tot in certitudinea inutilitatii oricaror ganduri de genul, in timp ce cealalta parte a luat-o de mult la vale cu tulumba. Cam de o saptamana, asa. Si eu sunt stuck in the middle somewhere. Si ma intreb in ciuda faptului ca imi impun sa nu ma intreb. Si imi doresc in ciuda faptului ca refuz sa ma mai las luata de val, a cata oara… Si constientizez ca iar ma cuprinde starea de beatitudine periculoasa. Si iar ma scutur. Si dupa un timp ma surprind cautand iar intelesuri care nu sunt acolo, lucruri care nu exista in spatele unor gesturi care nu inseamna nimic. Si mi-e ciuda de mor, dar… cum dracu sa nu ma intreb?
Oricum ar continua, trebuie sa recunosc ca viata mi le-a aranjat frumos. Orice ai face de acum inainte, nu mai pot sa cad decat in picioare. Thank you 
Am intrat pe intervalul [(4n-1)pi/2; (4n+1)pi/2], lol. Beatitudinea e periculoasa, dar… cum sa nu zambesc cu gura pana la urechi in momentul asta?
