As vrea sa trec cu mai multa demnitate de situatia asta. Chiar as vrea. In fiecare dimineata imi adun demnitatea de prin praful din colturile camerei, de prin buzunarele hainelor pe care nu le-am mai purtat din perioada in care eram inca o fetita fericita si cu capul pe umeri, de printre filele cartilor pe care le citeam altadata. Dar, vezi tu, nu se aduna suficienta. Ar fi de ajuns daca nu ar trebui sa te vad zilnic, daca nu ai fi 9 ore din 24 intr-o ingrijoratoare apropiere de mai putin de 100 de metri de mine, daca nu ne-am vorbi si scrie intr-una. Pe cand asa…
As putea, bineinteles, sa pun punct tuturor acestor mijloace de comunicare intr-un mod radical… dar stii ca sunt prea slaba. (Si nici macar nu tin regim, ca altele.) Nu vezi ca pana si viata ma impinge la un milion de kilometri de tine si nu pot sa plec? Nu pot sa plec de bunavoie. Not anymore.
Era usor sa fac pe grozava cand eram in partea cealalta a lumii, sa imi dovedesc in fel si chip ca nu imi mai pasa. Dar daca nu imi pasa, explica-mi tu ce de dupa primele doua pahare de whisky incepeam sa spun oricui se afla prin preajma povestea baiatului care mi-a frant inima cand m-a scos la vin intr-o vineri seara… Aha, stiu, nu imi pasa pentru ca am avut aventuri!!! Dar, vezi tu, mi-am dat seama abia acum ca sunt aventuri pe care le ai doar ca sa uiti… si apoi mai sunt aventuri pe care le ai pentru ca nu ai uitat nimic de fapt.
O sa ajung ca o drogata. Stiu ca ar trebui sa incetez cu toate astea, sa ma scutur dracului odata si sa trec mai departe, asa cum mi-am propus de atatea ori, dar acum e seara, sunt saturata… maine insa o sa am nevoie din nou de doza mea zilnica de tine. Intre noi s-a terminat totul de atatea ori inainte sa inceapa, incat simt ca redefinesc notiunea de sfarsit. Si totusi e de-ajuns sa te vad o data cu zambetul ala nehotarat, pe care il iubesc si il urasc in acelsi timp, si totul reincepe.
Si tu? Tu habar nu ai, plutesti in sferele tale. Te-ai asigurat ca tu nu o sa suferi, esti ingrijorat un pic ca el sa nu sufere (sunt sigura ca iti pasa foarte mult, de fapt, stiu, e sentimentul de solidaritate masculina), despre ea te-ai lamurit ca nu sufera, oricum NU din cauza ta… Gata. Hello, n-ai uitat nimic? De mine cui mama naibii ii pasa daca sufar sau nu? Cum poti sa fii atat de inconstient incat sa iti pui melodia asta in status? Nu te gandeai ca o sa ma apuce plansul cand o sa ii aud versurile, nu? Well, think again.
In fine. Ca sa imi termin ideea cu care incepusem, as vrea sa pot sa nu mai am de-a face nimic cu tine, sa nu te mai vad, sa nu iti mai vorbesc, si cand ne intalnim accidental sa iti arunc un “buna” superior cu atitudinea pe care ar avea-o, probabil, regina Angliei. In schimb, iti raspund prietenos si razand in hohote si la telefon, si la mesaje, si cand te vad ma comport, citez, “ca o scolarita prostuta”. Si nu pot nici macar sa te urasc pentru ca ai facut asta din mine. Well, then.
