In sfarsit, in seara asta…

…te urasc! Te urasc din tot sufletul pentru ca te-ai chinuit atata sa ma faci sa cred ca povestile chiar exista, te-ai dat peste cap de fiecare data sa nu imi dai drumul de tot, sa nu imi omori visul in totalitate, dar in acelasi timp mi-l calci in picioare zi de zi si tot zi de zi imi demonstrezi cu o meticulozitate infricosatoare ca povestile de fapt NU EXISTA. La ce dracu te-ai mai chinuit?

Care este logica in ceea ce faci tu?

Ce vrei de la mine? Lasa-ma, ai zis ca pleci, pleaca odata! pleaca, pleaca, pleaca, pleaca, pleaca!!!!!!!!!!!!!!!!!! Pleaca! pleaca… N-am crezut ca voi intalni pe cineva care sa ma minta in fata cu atata seninatate. Care sa imi dea sa mananc atata rahat. N-am crezut ca voi fi in stare sa pic vreodata intr-o asemenea plasa. Meritul tau, recunosc. Acum, gata, a ajuns, lasa-ma. De ce te chinui in continuare sa te prefaci ca iti pasa? Asta nu pot sa inteleg sub nicio forma. Sunt atat de amuzanta de fiecare data cand te cred? Te face sa te simti atat de bine? Sau te gandesti ca poate mai pic o data? Ca doar par suficient de fraiera, nu? Suficient de indragostita de tine incat sa fiu usor de convins.

Gata. Stiu ca am mai zis asta, dar de data asta nu stiu ce m-ar mai putea intoarce din drum. Am cam epuizat toate formele de umilinta interioara. De maine imi iau viata inapoi. Ciuruita, obosita, vai de mama ei. Dar o iau in totalitate inapoi. Merci frumos ca mi-ai intarit teoria mea despre inexistenta povestilor. Doare ca dracu, sa stii.  Si te urasc cum un copil mic uraste gardul in care si-a julit piciorul, pentru ca il doare.

Nu sunt deprimata. Sunt ingrozitor de trista si de furioasa. Dar stiu ca imi raman prietenii, imi raman oamenii care ma iubesc pe MINE, care ma apreciaza pentru tot ceea ce sunt, carora STIU ca le pasa de mine. Pe voi va iubesc. Si sunt fericita ca existati, ca mintea mea atat de obosita dupa toate astea isi gaseste un punct de sprijin solid in imaginea voastra.

Maine va fi mai bine

nu, nu pot sa accept… inca

Ma intrebai daca “acceptarea unui lucru pe care nu il poti schimba nu face ca…” nu mai stiu continuarea intrebarii pentru ca din ce tin minte eram oarecum ocupata in perioada aia sa inghit de multe ori in sec si sa urmaresc cu atentie desenele de pe tavanul cafenelei dragute in care ne aflam. Presupun ca era oricum ceva de genul “…face ca lucrurile sa fie mai usoare?”. Ce ironic sa ma intrebi tocmai tu asta, sustinatorul inexistentei logicii si normalitatii din sentimente. Fireste ca obiectiv si la rece privind aveai dreptate, si ce frumos ar fi sunat cuvintele astea iesind din gura mea, acum ceva timp. Si sa stii, capul meu ar fi de acord cu treaba asta, dar ii e frica de faptul ca va fi dat de toti peretii in momentul in care va da verdictul.

Bolboroseli de indragostita (2)

As vrea sa trec cu mai multa demnitate de situatia asta. Chiar as vrea. In fiecare dimineata imi adun demnitatea de prin praful din colturile camerei, de prin buzunarele hainelor pe care nu le-am mai purtat din perioada in care eram inca o fetita fericita si cu capul pe umeri, de printre filele cartilor pe care le citeam altadata. Dar, vezi tu, nu se aduna suficienta. Ar fi de ajuns daca nu ar trebui sa te vad zilnic, daca nu ai fi 9 ore din 24 intr-o ingrijoratoare apropiere de mai putin de 100 de metri de mine, daca nu ne-am vorbi si scrie intr-una. Pe cand asa…

As putea, bineinteles, sa pun punct tuturor acestor mijloace de comunicare intr-un mod radical… dar stii ca sunt prea slaba. (Si nici macar nu tin regim, ca altele.) Nu vezi ca pana si viata ma impinge la un milion de kilometri de tine si nu pot sa plec? Nu pot sa plec de bunavoie. Not anymore.

Era usor sa fac pe grozava cand eram in partea cealalta a lumii, sa imi dovedesc in fel si chip ca nu imi mai pasa. Dar daca nu imi pasa, explica-mi tu ce de dupa primele doua pahare de whisky incepeam sa spun oricui se afla prin preajma povestea baiatului care mi-a frant inima cand m-a scos la vin intr-o vineri seara… Aha, stiu, nu imi pasa pentru ca am avut aventuri!!! Dar, vezi tu, mi-am dat seama abia acum ca sunt aventuri pe care le ai doar ca sa uiti… si apoi mai sunt aventuri pe care le ai pentru ca nu ai uitat nimic de fapt.

O sa ajung ca o drogata. Stiu ca ar trebui sa incetez cu toate astea, sa ma scutur dracului odata si sa trec mai departe, asa cum mi-am propus de atatea ori, dar acum e seara, sunt saturata… maine insa o sa am nevoie din nou de doza mea zilnica de tine. Intre noi s-a terminat totul de atatea ori inainte sa inceapa, incat simt ca redefinesc notiunea de sfarsit. Si totusi e de-ajuns sa te vad o data cu zambetul ala nehotarat, pe care il iubesc si il urasc in acelsi timp, si totul reincepe.

Si tu? Tu habar nu ai, plutesti in sferele tale. Te-ai asigurat ca tu nu o sa suferi, esti ingrijorat un pic ca el sa nu sufere (sunt sigura ca iti pasa foarte mult, de fapt, stiu, e sentimentul de solidaritate masculina), despre ea te-ai lamurit ca nu sufera, oricum NU din cauza ta… Gata. Hello, n-ai uitat nimic? De mine cui mama naibii ii pasa daca sufar sau nu? Cum poti sa fii atat de inconstient incat sa iti pui melodia asta in status? Nu te gandeai ca o sa ma apuce plansul cand o sa ii aud versurile, nu? Well, think again.

In fine. Ca sa imi termin ideea cu care incepusem, as vrea sa pot sa nu mai am de-a face nimic cu tine, sa nu te mai vad, sa nu iti mai vorbesc, si cand ne intalnim accidental sa iti arunc un “buna” superior cu atitudinea pe care ar avea-o, probabil, regina Angliei. In schimb, iti raspund prietenos si razand in hohote si la telefon, si la mesaje, si cand te vad ma comport, citez, “ca o scolarita prostuta”. Si nu pot nici macar sa te urasc pentru ca ai facut asta din mine. Well, then.

Patetic, stiu

Bai… stiu ca sunt patetica. Dar trebuie sa scriu toate elucubratiile astea aici, pentru ca va veni o zi in viitorul meu in care probabil ma voi simti foarte proasta si voi regreta oaresce. Si in ziua aia o sa citesc pe-aici, si o sa rasuflu usurata “pfiu, nu sunt mai proasta decat am fost atunci”. Si o sa ma simt mai bine. Pastrez acest moment penibil din viata mea pentru posteritate. Pentru ca nu o sa mai fac prostia asta din nou. Nu frate. Indragosteala asta nu e de mine. Ma face sa derapez, sa raman fara frane, sa intru cu 200 la ora in parapet. Si reparatiile sunt scumpe si dureaza. Ma faultez singura, si mai primesc si cartonas rosu. Lasati-ma dracu cu dragostea voastra. Nu mai vreau. Nici nu stiu cum sa scap de ea acum. Pleaca!! PLEACA!!!!!!!

Almost Lover – A Fine Frenzy

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images
You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick

Well I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, never forget
These images

Well I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you’re gone and I’m haunted
And I bet you are just fine

Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

Autopsia unei greseli recurente

Vineri la pranz:

“Da draga mea, ai dreptate, nu merita. Oricum o sa plec in curand. Si nu ma mai intereseaza. Am si eu orgoliul meu. Nu adun resturile dupa altii. S-a terminat, clar s-a terminat. Setting ignore mode, starting… now!!”

Sambata la pranz:

“Ah, ce seara amuzanta o sa am. O sa dansez cu X si o sa ma prostesc pe acolo si o sa ma simt bine. Si pe tine te urasc, sa stii. Si te ignor. Uita-te la mine cum te ignor. Chiar nu ma mai intereseaza, mi-a prins bine calatoria asta. Am scapat de tine. Sunt puternica din nou. Da, nene!”

Sambata seara, la cafeaua dinainte:

“Da, draga mea, nu ma mai intereseaza. Deloc. Abia astept sa dansez toata seara cu X. De fapt, am chef de fun, poate chiar plec cu el acasa. Oricum ar fi, pe el clar nu o sa il bag in seama, normal.”

Sambata seara, pe la inceput:

“Ce? X nu mai vine?” Dau telefon: “Nu mai vii? Pai si eu cu cine ma mai amuz toata seara?? Of, bine…”

Sambata seara, ceva mai tarziu, discutia in oglinda:

“Ce dracu’ faci?””Ei, oricum nu mai conteaza acum… ma simt bine, asta e important. Si oricum o sa plec in curand””O sa iti para rau, ai promis ca nu mai faci asta””Taci si lasa-ma sa traiesc momentu!!!”

Samabata seara, si mai tarziu, mesaj catre D.:

“Fata, dilema dracului, nesuferitu’ de X nu mai vine, si el e f friendly, si orgoliul meu se duce pe tequila, si discutia din oglinda nu ajuta ”

Sambata seara, mult mai tarziu, in taxi, dupa 4 tequila, nu se mai stie cate whisky cu redbull, multe priviri, multe atingeri “intamplatoare”, niste zambete, cateva complimente si doua dansuri foarte apropiate:

“Vrei sa mergem la mine?” Zambet fericit ca raspuns. “NU, NU!” mai striga o voce slabuta, undeva, departe, in tenebrele a ceea ce mai ramasese din constiinta mea. “Fuck off!!””Sigur vrei?” Zambetul fericit se mai lateste un pic.

Duminica dimineata:

“Damn…”

Duminica dimineata, un pic mai tarziu: stare extatica.

Duminica, mult mai tarziu, cand realizez ca nu o sa sune:

“Sunt cea mai imbecila persoana de pe pamant. De ce am facut asta? Din nou?…”

Duminica seara:

“Eh, oricum nu ma mai interesa. Oricum plec in curand. Nu mai conteaza acum.” Dar adorm cu telefonul in mana… si perna s-a umezit un pic. “E din cauza ca nu m-am demachiat, imi lacrimeaza un pic ochiul drept. Nimic care sa va ingrijoreze. Circulati, va rog.”

Luni dimineata:

Go back to “ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.” Nimic care sa nu poata fi rezolvat cu o operatie pe inima si o distanta de minim 2000 km. Well, then.