Zilele astea ma simt foarte obosita. Zilele astea simt ca daca mai aud o singura data numele ala, o sa iau pozitia tipului ala pictat de munch care se tine cu mainile de cap si urla. Si capul o sa mi se umfle, va fi mai intai ca un balon de la mac donalds, apoi ca o minge de-aia de plaja, apoi in sfarsit ca balonul ala mare din piata victoriei. Apoi o sa explodeze in mii si mii de particule care si ele se vor tine de cap si vor urla. Si eu voi umbla linistita fara cap, fiindca si-asa nu pare sa imi foloseasca prea mult in ultima vreme. Si fara cap, nu voi mai avea nici urechi, deci nu voi mai fi nevoita sa aud iar si iar numele ala. Si voi putea sa stau linistita cu visele mele nerealiste si stupide. Desi imi pun intrebarea daca se poate visa fara cap. Mai bine, la naiba cu toate visele mancatoare de ficati.
Gata. M-am descarcat. Pot sa ma duc inapoi in lume cu zambetul meu mare, fiindca, nu-i asa, trebuie sa fiu vesela. Fiindca, nu-i asa, mie NU IMI PASA. Nu imi pasa ca vin sarbatorile, la naiba cu toate sarbatorile. Eu sunt vesela. Or sa mai fie sarbatori. Yeah!!!
