…era soare afara. Era o zi din aia in care te-as fi luat de mana si am fi mers in Herastrau, sau aiurea. Si ne-am fi plimbat si am fi ras si ne-am fi sarutat si am fi vorbit despre cate in luna si stele ca si intotdeauna. Si ne-am fi uitat la copacii galbeni si rosii si am fi dat cu picioarele prin frunze. Eu as fi dat, cel putin, si tu te-ai fi amuzat. Si poate ne-am fi bucurat ca am mai gasit o terasa deschisa si am fi baut o bere. Si poate am fi mancat ceva. Si am fi ras iar, si poate tu ai fi spus o prostie si eu m-as fi enervat. Si tu mi-ai fi spus ca sunt frumoasa cand ma enervez. Si am fi ras iar. Si ne-am fi intors intr-un final vesel acasa, tu m-ai fi dus pana in fata blocului ca de fiecare data. Si ne-am fi sarutat din nou si niciunul n-ar fi vrut sa plece primul. Si ne-am fi facut planuri pentru maine. Si am fi adormit fiecare cu gandul la celalalt. Si poate am fi trait fericiti pana la adanci batraneti.
In schimb, e doar o zi in care lumea e un pic mai trista. Si nici soare nu mai e.
