Feelings

noiembrie 27, 2007

bolboroseli de indragostita (1)

Categorisit la fluturasi — Tags: — magdici @ 9:09 pm

Tu nu intelegi ca sunt plina de tine, nu? Sunt atat de plina de tine incat a ramas prea putin loc pentru celelalte lucruri care ar putea sa imi ia gandul de la tine; e un cerc din ce in ce mai vicios. Ai devenit viciul meu favorit.

Aveam atatea intrebari despre cum e cu dragostea, atatea convingeri ferme ca nu exista si ca nu va exista niciodata pentru mine. Nici acum nu cred cu fermitate ca sunt indragostita asa cum as putea sa fiu… dar sunt oricum cu mult mai aproape. Si tu nu stii. Sau stii? Ar fi mai bine sa stii? Ai vrea sa stii? Ar schimba cu ceva lucrurile daca ai sti? Si in ce fel?

Mi-e frica de ceea ce simt. Mi-e frica de faptul ca va fi cea mai mare dezamagire din viata mea. Si totusi merg inainte. Fiindca e frumos. E frumos sa imi vina sa cant in fiecare dimineata, e frumos sa adorm cu povesti in gand, e frumos sa imi bata inima cu cea mai mare putere cand esti in preajma mea, e frumos sa rad de bucurie de cate ori ma suni. E frumos sa imi vina sa plang cand am impresia ca devii rece, e frumos sa ma intristez cand am cate un reality-check, e frumos sa ma uit dupa ea cu priviri care ar putea ucide, si asta fiindca stiu ca in curand voi rade iar. E frumos tot amalgamul asta incredibil de sentimente pe care mi l-ai facut cadou.

Ti-as spune atat de multe. Ti-am spus de fapt, daca ai stiut sa vezi printre lucrurile pe care le-am facut si le fac inca. Am lasat tot deoparte si m-am aruncat cu capul inainte. Da, am dat in zid. Si a durut. Dar poate si zidul s-a slabit un pic. Mai dau inca, si nu mai doare atat de tare, mi-am pus casca de optimism feroce. Am impresia ca din nou, dupa atata timp, mi-am luat zborul catre un vis. Si asta merita orice momentan.

I will go to sleep now, dreaming for my happy-end.

noiembrie 17, 2007

nu mai vreau acces de root

Categorisit la fucked-up — magdici @ 9:42 am

Cred ca nu ar trebui sa mi se mai permita accesul de root in propriul meu sistem intern. Aparent nu sunt capabila sa dau comenzi care sa nu afecteze iremediabil configuratia. Ar trebui ca fiecare din noi sa aiba un user chior, fara drepturi, cu care sa poata trece in siguranta de situatiile dubioase din viata.

user@me$ sex -cel_de_care_esti_indragostita -desi_stii_ca_nu_simte_la_fel | grep “pentru ca e inca indragostit de fosta prietena”

You must run sex as root

user@me$ su -

Password:

Access denied! The level of alcohol in your blood is to high to permit you root login. Please try again later.

user@me$

Si uite asa poti sa eviti comenzile periculoase. Dap, ce simplu ar fi :)

Pana una alta sistemul meu e seriously damaged, si mi-e teama ca am uitat sa fac restore point, asa ca nici “Last known good configuration” nu cred ca o sa mearga. (just for this post, solaris and windows make good friends). De backup nici nu mai vorbesc, cine naiba a stat sa-l mai faca, cu toate ca stiam din start ca lucrarea din noaptea trecuta avea mari sanse sa buseasca definitiv sistemul.

Asa ca o iau incet incet; citesc logurile, analizez ce a ramas intact si in cel mai rau caz reinstalez tot sistemul. Si data viitoare nu ma mai loghez ca root… sau imi citesc mai bine manualul de administrare.

noiembrie 4, 2007

Azi…

Categorisit la fucked-up — magdici @ 5:35 pm

…era soare afara. Era o zi din aia in care te-as fi luat de mana si am fi mers in Herastrau, sau aiurea. Si ne-am fi plimbat si am fi ras si ne-am fi sarutat si am fi vorbit despre cate in luna si stele ca si intotdeauna. Si ne-am fi uitat la copacii galbeni si rosii si am fi dat cu picioarele prin frunze. Eu as fi dat, cel putin, si tu te-ai fi amuzat. Si poate ne-am fi bucurat ca am mai gasit o terasa deschisa si am fi baut o bere. Si poate am fi mancat ceva. Si am fi ras iar, si poate tu ai fi spus o prostie si eu m-as fi enervat. Si tu mi-ai fi spus ca sunt frumoasa cand ma enervez. Si am fi ras iar. Si ne-am fi intors intr-un final vesel acasa, tu m-ai fi dus pana in fata blocului ca de fiecare data. Si ne-am fi sarutat din nou si niciunul n-ar fi vrut sa plece primul. Si ne-am fi facut planuri pentru maine. Si am fi adormit fiecare cu gandul la celalalt. Si poate am fi trait fericiti pana la adanci batraneti.

In schimb, e doar o zi in care lumea e un pic mai trista. Si nici soare nu mai e.

Bloguieşte pe WordPress.com.