mi-e dor

Iar mi-e dor de tine. Stii ca am acoperit ecranul telefonului cu saruturi dupa ce am vorbit cu tine? Dupa care l-am strans tare in brate, ca si cum ar fi putut sa imi dea siguranta si caldura pe care mi le da imbratisarea ta cand imi soptesti “vino aici” si ma strangi tare, ca si cum ti-ai lua tot aerul de care ai nevoie din stransoarea aia. Imi iubesc telefonul pentru ca din el se aude vocea ta si pe ecranul lui imi apar cuvintele tale.

Ce bine ca ai lucruri lasate pe la mine. Te simt peste tot prin casa. Cred ca si tu ai multe de-ale mele cu tine… nu stiu ce, dar trebuie sa fie pentru ca sa iti simt lipsa in felul asta. Au trecut 3 zile si mai sunt 20 Dar nu ma mai gandesc acum ca ma urc pe pereti

Noapte buna uratule. Si sa stii inca o data ca e cineva la un milion de kilometri departare careia ii e un dor nebun de tine.

De ce e altfel acum

Problema e ca nu mai pot sa vad dincolo de tine. Ma gandeam aseara la tine, si imaginea ta mi-a aparut cu o intensitate debusolanta. Si mi-am dat seama ca atunci cand m-ai luat in brate mi-ai acoperit, protector, tot universul cunoscut. Si daca vreodata ai sa pleci, va trebui sa imi construiesc alt univers pentru ca cel de acum e atat de impregnat de tine incat va trebui sa ti-l dau. Chiar daca tu nu vei sti niciodata ca il ai.

in seara asta

te iubesc uratule. Da, e prima oara in 26 de ani cand cuvintele astea doua ma macina in interior atat de mult, incat nu mai ramane nimic in urma lor si raman ele singura forma de comunicare, singura idee pe care, ca de atatea alte ori, ma simt capabila sa o sintetizez. Ca si acum. Si totusi mi se opresc in gat, ca de fiecare data, si nu iese decat un oftat si o imbratisare atat de stransa incat ma intrebi mirat ce s-a intamplat. Nimic din ce nu s-a mai intamplat si ieri si nu se va mai intampla si maine . Incoerenta, ca si sinceritatea, sunt de la vin. Sa ma ierti.

Poate alta data…

dor

Stii, cateodata mi se face un dor insuportabil de tine. Atat de dor incat imi vine sa urlu fiindca mi se pare singura forma suficient de puternica de eliberare. Si cum as putea sa iti spun? Ma gandesc sa iti trimit un mesaj, dar ce poate sa iti explice un biet mesaj? Nu as putea nici macar sa iti desenez. Nu are o forma dorul asta, dar il simt cum se raspandeste peste tot prin mine, simt cum fiecare particica mica mica din mine se gandeste la tine si iti simte lipsa cu o intensitate care aproape ca doare fizic. Daca nu m-ar opri treaba aia plicticoasa pe care majoritatea muritorilor o numesc bun simt sau in diverse alte moduri mascate, as fi in tren acum. Ce daca e o dementa. Fiecare dintre noi are voie sa fie nebun o data in viata. Undeva, candva, cineva a decis ca tu o sa fii nebunia mea. Dumnezeul nebunilor si cel al indragostitilor lucreaza mana in mana. (Cel al betivilor si-a luat liber cred).

Si uite cum iar stau acum si insir fraze aiurea. De fiecare data vin atat de intins la laptop, convinsa fiind ca am tot ce imi trebuie ca de data asta sa scriu tot ce simt. Intr-o poezie. Si imi dau seama ca habar nu am cum. Nu pot sa scriu despre ceea ce simt cu aceleasi cuvinte pe care le folosesc in orice alta situatie din viata. Cu aceleasi cuvinte cu care spun ca trebuie sa cumpar paine sau ca s-a scumpit benzina. Mi-ar trebui niste cuvinte noi si necunoscute, pe care nu le-a mai folosit nimeni vreodata si pe care nici nu va indrazni altcineva sa le foloseasca altadata pentru altceva. Dar nu le am. Poate ca intelegi oricum. Cand te tin in brate. Sau poate chiar cand iti spun ca trebuie sa iau paine sau ca s-a scumpit benzina.

Mi-e dor de tine. E doar o zi, dar am nevoie de tine inapoi.

Somn usor din nou :*

tot bolboroseli

Iar ma stresez aiurea. Stiu, adica ma fortez sa cred asta mai bine zis. Adica banuiesc ca asa e. Sau sper. Sau cred. Oricum, asa e. Nu? Problema e ca nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca trebuie sa fac ceva. Nu stiu cum sa ma comport. Nu stiu daca nu cumva gresesc. Am oroare de gandul ca as putea sa joc din nou gresit. Dar oare am jucat vreodata gresit? De ce nu exista cineva care as poata raspunde la toate nelamuririle astea? Oare astept prea multe? Oare visez prea mult? Oare sunt atat de incordata in cautarea unei certitudini incat imi scapa certitudinea de langa mine?

Si m-am oprit din scris 5 minute si din nou am fost napadita de “daca”. Daca sunt prea facila? Daca sunt prea draguta? Daca sunt prea indragostita? Daca sunt prea tandra, daca sunt sufocanta, daca ar trebui sa o las mai moale? Sau, daca sunt prea rece? Daca nu sunt suficient de atenta? Daca sunt dracu mai stie cum?

Ma simt al naibii de slaba si de vulnerabila. In seara asta mai ales. Sunt ca un rezervor. Si acum mi s-a aprins becul ala cu o pompa de benzina. Am nevoie sa ma uit din nou in ochii tai, sa vad din din nou ceea ce se pare ca vad de fiecare data de ma face sa cred si sa uit de toate nesigurantele. Am nevoie sa ma uit mult, pana cand simt ca as exploda daca m-as mai uita inca o secunda. Am nevoie sa ma tii iar de mana, sa ma strangi iar in brate ca si cum n-ai mai vrea sa plec niciodata, sa dansezi iar cu mine, cu corpul atat de aproape de al meu incat cuvantul aproape e deja depasit in a incerca sa descrie cat de aproape, si cu fruntea atat de lipita de a mea incat as putea sa iti aud gandurile, si in general facandu-ma sa uit ca mai exista ceva in lume in afara bratelor cu care ma strangi si ma invarti in ritmul muzicii (muzica? ce muzica?…) Si dupa toate astea sa ma ierti daca ignor ce mi-ai spus si vreau sa simt ca e ceva mai mult… (Oricum nu am crezut niciodata nimic din ce mi-ai spus, cand nu mi-a convenit.) Dar trebuie sa intelegi ca nu as putea sa dorm noaptea daca nu as simti asta.

Stii, cred ca unele din momentele cele mai fericite le am atunci cand mergem acasa cu taxiul, cand ma sprijin cu capul de umarul tau si imi aduc involuntar aminte de o vreme cand tot ce aveam erau momentele astea si as fi vrut sa tina o vesnicie… Stii ca reclama aia la Timisoreana cu “Povestea merge mai departe” e inca acolo? I-am zambit zilele trecute, un pic mai fericita decat ii zambisem acum 7 luni si ceva… Fusese un semn bun

S-a stins becul. Stii cum e, se aprinde inainte de vreme daca accelerezi. Am incetinit la loc. Stiu ca daca ai fi langa mine m-ai lua in brate si mi-ai spune ca totul o sa fie bine.

Somn usor acum :-*

Bolboroseli de indragostita (3)

Ceea ce voiam sa iti spun in seara asta si nu am facut-o pentru ca… in fine, pentru ca… pentru ca eu nu spun lucruri de-astea siropoase, na, este ca… Desi mi-e frica din nou; desi imi e frica de faptul ca daca nu te lasi acum luat de val nu o sa te lasi niciodata si o sa ma trezesc ca fac surfing de una singura in varful valului si nu o sa fie nimeni sa ma prinda atunci cand o sa ma rastorn; desi sunt atat de fericita incat imi e frica de orice ar putea, macar ipotetic, sa imi ameninte fie si un pic fericirea asta pe care nu as schimba-o pentru nimic in lume; desi toate astea, e prea tarziu sa dau inapoi, a fost prea tarziu de la bun inceput sa mai dau inapoi. Nu mai stiu daca asta e curaj sau inconstienta. Nu imi mai ramane decat sa cred cu tot sufletul.

Nu stiu daca intelegi cate lucruri as vrea sa fac cu tine, cum imi vine sa imi fac planuri pentru urmatorii 3765 de ani pentru noi doi. Cum as vrea sa vedem fiecare coltisor al lumii impreuna; cum as vrea sa cucerim lumea intreaga impreuna. Cum nu vreau sa ma gandesc ca voi mai putea trai toate astea alaturi de altcineva pentru ca nu vreau sa mai traiesc toate astea alaturi de altcineva. Poate ca ai mai auzit de-astea si s-au dus naibii mult prea repede. Dar pentru mine este prima oara cand simt nevoia sa spun asta cuiva si presupun ca asta ar trebuie sa insemne ceva. Nu stiu.

SI nu iti spun asta pentru ca nu stiu ce ai putea raspunde. Nu as vrea sa raspunzi nimic de fapt. Nimic pe naiba dar nu ai putea sa raspunzi ceea ce as vrea eu sa aud. Nu vreau sa fiu doar “importanta”, damn it. Vreau sa……. Nevermind now.

Somn usor :*

For the last time…

Ei bine… normal ca ma intreb. Cum dracu sa nu ma intreb? Now what? Is there a what? Mai urmeaza ceva acum? O parte din mine s-a ancorat bine de tot in certitudinea inutilitatii oricaror ganduri de genul, in timp ce cealalta parte a luat-o de mult la vale cu tulumba. Cam de o saptamana, asa. Si eu sunt stuck in the middle somewhere. Si ma intreb in ciuda faptului ca imi impun sa nu ma intreb. Si imi doresc in ciuda faptului ca refuz sa ma mai las luata de val, a cata oara… Si constientizez ca iar ma cuprinde starea de beatitudine periculoasa. Si iar ma scutur. Si dupa un timp ma surprind cautand iar intelesuri care nu sunt acolo, lucruri care nu exista in spatele unor gesturi care nu inseamna nimic. Si mi-e ciuda de mor, dar… cum dracu sa nu ma intreb?

Oricum ar continua, trebuie sa recunosc ca viata mi le-a aranjat frumos. Orice ai face de acum inainte, nu mai pot sa cad decat in picioare. Thank you Am intrat pe intervalul [(4n-1)pi/2; (4n+1)pi/2], lol. Beatitudinea e periculoasa, dar… cum sa nu zambesc cu gura pana la urechi in momentul asta?

…

…si in acelasi timp nu intelege ca unele lucruri sunt imposibil de acceptat….

still there

Just for the record, esti inca aici. Pe undeva prin mine. Peste tot de fapt. Sunt recunoscatoare totusi celor trei dumnezei ai mei, pentru ca nu stiu care din ei a lucrat mai intens aseara cand mi s-a facut rau si apoi am adormit inainte sa apas pe send la mesajul “Te rog uita pt totdeauna msj asta, dar te iubesc…”. L-am gasit pe ecranul telefonului dimineata. Thank you. Urasc ideile astea care par atat de bune la anumite momente ale noptii.

Si totusi, esti inca aici. Nu-i nimic. Astept sa pleci. O sa pleci pana la urma. De tot. Si la propriu si la figurat. Imi fac eu de lucru pana atunci. Problema e ca am obosit si incepe sa se vada. Am obosit sa ma prefac indiferenta fata de tine si prietenoasa fata de ea. Nu-i nimic, am doua zile pauza sa am odihnesc. Luni o luam de la capat. Si intr-o buna zi o sa ma trezesc de dimineata si o sa remarc ca indiferenta a ajuns reala.

i know just how to whisper
and i know just how to cry
i know just where to find the answers
and i know just how to lie

i know just how to fake it
and i know just how to scheme
i know just when to face the truth
and then i know just when to dream

and i know just where to touch you
and i know just what to prove
i know when to pull you closer
and i know when to let you loose

and i know the night is fading
and i know the time´s gonna fly
and i never gonna tell you everything i gotta tell you
but i know i gotta give it a try

and i know the roads to riches
and i know the ways to fame
i know all the rules and then i
know how to break them
and i always know the name of the game

but i don´t know how to leave you
and i´ll never let you fall
and i don´t know how you do it
making love out of nothing at all

out of nothing at all
out of nothing at all
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all

every time i see you all the rays of the sun
are streaming through the waves in your hair
and every star in the sky
is taking aim at your eyes like a spotlight

the beating of my heart is a drum and it´s lost
and it´s looking for a rythm like you
you can take the darkness from
the pit of the night
and turn into a beacon burning endlessly bright

i gotta follow it
cause everything i own, now
it´s nothing till i give it to you

i can make you find your power
i can make you lose your fear
i can make your body do some very magical things
i´ll make your inhibitions all disappear
i can make tonight forever
or i can make it disappear by the dawn
and i can make you every promise
that has ever been made
and i can make all your demons be gone

but i´m never gonna make it without you
do you really wanna see me crawl
and i´m never gonna make it like you do
making love out of nothing at all

(making love) out of nothing at all
(making love) out of nothing at all
(making love)

out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)
out of nothing at all (making love)…

No more :)

Si uite asa, cu un simplu comentariu, s-a scurs toata ura. Cumva s-a smuls un dop de undeva din mine si i-a dat drumul. Puff!! Who am I to judge people? A fost si frumos, a fost si urat, important e ca a fost. Trebuia sa trec prin toate extremele pentru ca asa sunt eu. Setting mood “inlove with life” again. Zen frate.

right back atcha

Pai da. Stiam eu ca asa se intampla. Cum spuneam si mai demult; nu imi purtati mie de grija, eu sunt tare. Eu nu am sentimente. Mie imi trece repede. Puteti sa imi faceti orice, nu sunt mironosita ca altele. Si stii ceva? Mai bine ca tu crezi asta. Prefer, ca de obicei, sa fiu calau decat victima. Mai bine sa crezi ca nu imi pasa decat sa crezi ca sufar ca idioata. Nu as vrea, doamne fereste, sa te simti vinovat. Nu ai de ce la urma urmei. Nu mi-ai facut nimic. Si, ai si tu dreptate: de ce sa sufere doi acolo unde poate sa sufere doar unul? Fair enough.

In sfarsit, in seara asta…

…te urasc! Te urasc din tot sufletul pentru ca te-ai chinuit atata sa ma faci sa cred ca povestile chiar exista, te-ai dat peste cap de fiecare data sa nu imi dai drumul de tot, sa nu imi omori visul in totalitate, dar in acelasi timp mi-l calci in picioare zi de zi si tot zi de zi imi demonstrezi cu o meticulozitate infricosatoare ca povestile de fapt NU EXISTA. La ce dracu te-ai mai chinuit?

Care este logica in ceea ce faci tu?

Ce vrei de la mine? Lasa-ma, ai zis ca pleci, pleaca odata! pleaca, pleaca, pleaca, pleaca, pleaca!!!!!!!!!!!!!!!!!! Pleaca! pleaca… N-am crezut ca voi intalni pe cineva care sa ma minta in fata cu atata seninatate. Care sa imi dea sa mananc atata rahat. N-am crezut ca voi fi in stare sa pic vreodata intr-o asemenea plasa. Meritul tau, recunosc. Acum, gata, a ajuns, lasa-ma. De ce te chinui in continuare sa te prefaci ca iti pasa? Asta nu pot sa inteleg sub nicio forma. Sunt atat de amuzanta de fiecare data cand te cred? Te face sa te simti atat de bine? Sau te gandesti ca poate mai pic o data? Ca doar par suficient de fraiera, nu? Suficient de indragostita de tine incat sa fiu usor de convins.

Gata. Stiu ca am mai zis asta, dar de data asta nu stiu ce m-ar mai putea intoarce din drum. Am cam epuizat toate formele de umilinta interioara. De maine imi iau viata inapoi. Ciuruita, obosita, vai de mama ei. Dar o iau in totalitate inapoi. Merci frumos ca mi-ai intarit teoria mea despre inexistenta povestilor. Doare ca dracu, sa stii.  Si te urasc cum un copil mic uraste gardul in care si-a julit piciorul, pentru ca il doare.

Nu sunt deprimata. Sunt ingrozitor de trista si de furioasa. Dar stiu ca imi raman prietenii, imi raman oamenii care ma iubesc pe MINE, care ma apreciaza pentru tot ceea ce sunt, carora STIU ca le pasa de mine. Pe voi va iubesc. Si sunt fericita ca existati, ca mintea mea atat de obosita dupa toate astea isi gaseste un punct de sprijin solid in imaginea voastra.

Maine va fi mai bine

nu, nu pot sa accept… inca

Ma intrebai daca “acceptarea unui lucru pe care nu il poti schimba nu face ca…” nu mai stiu continuarea intrebarii pentru ca din ce tin minte eram oarecum ocupata in perioada aia sa inghit de multe ori in sec si sa urmaresc cu atentie desenele de pe tavanul cafenelei dragute in care ne aflam. Presupun ca era oricum ceva de genul “…face ca lucrurile sa fie mai usoare?”. Ce ironic sa ma intrebi tocmai tu asta, sustinatorul inexistentei logicii si normalitatii din sentimente. Fireste ca obiectiv si la rece privind aveai dreptate, si ce frumos ar fi sunat cuvintele astea iesind din gura mea, acum ceva timp. Si sa stii, capul meu ar fi de acord cu treaba asta, dar ii e frica de faptul ca va fi dat de toti peretii in momentul in care va da verdictul.

Bolboroseli de indragostita (2)

As vrea sa trec cu mai multa demnitate de situatia asta. Chiar as vrea. In fiecare dimineata imi adun demnitatea de prin praful din colturile camerei, de prin buzunarele hainelor pe care nu le-am mai purtat din perioada in care eram inca o fetita fericita si cu capul pe umeri, de printre filele cartilor pe care le citeam altadata. Dar, vezi tu, nu se aduna suficienta. Ar fi de ajuns daca nu ar trebui sa te vad zilnic, daca nu ai fi 9 ore din 24 intr-o ingrijoratoare apropiere de mai putin de 100 de metri de mine, daca nu ne-am vorbi si scrie intr-una. Pe cand asa…

As putea, bineinteles, sa pun punct tuturor acestor mijloace de comunicare intr-un mod radical… dar stii ca sunt prea slaba. (Si nici macar nu tin regim, ca altele.) Nu vezi ca pana si viata ma impinge la un milion de kilometri de tine si nu pot sa plec? Nu pot sa plec de bunavoie. Not anymore.

Era usor sa fac pe grozava cand eram in partea cealalta a lumii, sa imi dovedesc in fel si chip ca nu imi mai pasa. Dar daca nu imi pasa, explica-mi tu ce de dupa primele doua pahare de whisky incepeam sa spun oricui se afla prin preajma povestea baiatului care mi-a frant inima cand m-a scos la vin intr-o vineri seara… Aha, stiu, nu imi pasa pentru ca am avut aventuri!!! Dar, vezi tu, mi-am dat seama abia acum ca sunt aventuri pe care le ai doar ca sa uiti… si apoi mai sunt aventuri pe care le ai pentru ca nu ai uitat nimic de fapt.

O sa ajung ca o drogata. Stiu ca ar trebui sa incetez cu toate astea, sa ma scutur dracului odata si sa trec mai departe, asa cum mi-am propus de atatea ori, dar acum e seara, sunt saturata… maine insa o sa am nevoie din nou de doza mea zilnica de tine. Intre noi s-a terminat totul de atatea ori inainte sa inceapa, incat simt ca redefinesc notiunea de sfarsit. Si totusi e de-ajuns sa te vad o data cu zambetul ala nehotarat, pe care il iubesc si il urasc in acelsi timp, si totul reincepe.

Si tu? Tu habar nu ai, plutesti in sferele tale. Te-ai asigurat ca tu nu o sa suferi, esti ingrijorat un pic ca el sa nu sufere (sunt sigura ca iti pasa foarte mult, de fapt, stiu, e sentimentul de solidaritate masculina), despre ea te-ai lamurit ca nu sufera, oricum NU din cauza ta… Gata. Hello, n-ai uitat nimic? De mine cui mama naibii ii pasa daca sufar sau nu? Cum poti sa fii atat de inconstient incat sa iti pui melodia asta in status? Nu te gandeai ca o sa ma apuce plansul cand o sa ii aud versurile, nu? Well, think again.

In fine. Ca sa imi termin ideea cu care incepusem, as vrea sa pot sa nu mai am de-a face nimic cu tine, sa nu te mai vad, sa nu iti mai vorbesc, si cand ne intalnim accidental sa iti arunc un “buna” superior cu atitudinea pe care ar avea-o, probabil, regina Angliei. In schimb, iti raspund prietenos si razand in hohote si la telefon, si la mesaje, si cand te vad ma comport, citez, “ca o scolarita prostuta”. Si nu pot nici macar sa te urasc pentru ca ai facut asta din mine. Well, then.

Patetic, stiu

Bai… stiu ca sunt patetica. Dar trebuie sa scriu toate elucubratiile astea aici, pentru ca va veni o zi in viitorul meu in care probabil ma voi simti foarte proasta si voi regreta oaresce. Si in ziua aia o sa citesc pe-aici, si o sa rasuflu usurata “pfiu, nu sunt mai proasta decat am fost atunci”. Si o sa ma simt mai bine. Pastrez acest moment penibil din viata mea pentru posteritate. Pentru ca nu o sa mai fac prostia asta din nou. Nu frate. Indragosteala asta nu e de mine. Ma face sa derapez, sa raman fara frane, sa intru cu 200 la ora in parapet. Si reparatiile sunt scumpe si dureaza. Ma faultez singura, si mai primesc si cartonas rosu. Lasati-ma dracu cu dragostea voastra. Nu mai vreau. Nici nu stiu cum sa scap de ea acum. Pleaca!! PLEACA!!!!!!!

Almost Lover – A Fine Frenzy

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images
You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick

Well I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, never forget
These images

Well I never want to see you unhappy
I thought you’d want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you’re gone and I’m haunted
And I bet you are just fine

Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I’m trying not to think about you
Can’t you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should’ve known you’d bring me heartache
Almost lovers always do

Autopsia unei greseli recurente

Vineri la pranz:

“Da draga mea, ai dreptate, nu merita. Oricum o sa plec in curand. Si nu ma mai intereseaza. Am si eu orgoliul meu. Nu adun resturile dupa altii. S-a terminat, clar s-a terminat. Setting ignore mode, starting… now!!”

Sambata la pranz:

“Ah, ce seara amuzanta o sa am. O sa dansez cu X si o sa ma prostesc pe acolo si o sa ma simt bine. Si pe tine te urasc, sa stii. Si te ignor. Uita-te la mine cum te ignor. Chiar nu ma mai intereseaza, mi-a prins bine calatoria asta. Am scapat de tine. Sunt puternica din nou. Da, nene!”

Sambata seara, la cafeaua dinainte:

“Da, draga mea, nu ma mai intereseaza. Deloc. Abia astept sa dansez toata seara cu X. De fapt, am chef de fun, poate chiar plec cu el acasa. Oricum ar fi, pe el clar nu o sa il bag in seama, normal.”

Sambata seara, pe la inceput:

“Ce? X nu mai vine?” Dau telefon: “Nu mai vii? Pai si eu cu cine ma mai amuz toata seara?? Of, bine…”

Sambata seara, ceva mai tarziu, discutia in oglinda:

“Ce dracu’ faci?””Ei, oricum nu mai conteaza acum… ma simt bine, asta e important. Si oricum o sa plec in curand””O sa iti para rau, ai promis ca nu mai faci asta””Taci si lasa-ma sa traiesc momentu!!!”

Samabata seara, si mai tarziu, mesaj catre D.:

“Fata, dilema dracului, nesuferitu’ de X nu mai vine, si el e f friendly, si orgoliul meu se duce pe tequila, si discutia din oglinda nu ajuta ”

Sambata seara, mult mai tarziu, in taxi, dupa 4 tequila, nu se mai stie cate whisky cu redbull, multe priviri, multe atingeri “intamplatoare”, niste zambete, cateva complimente si doua dansuri foarte apropiate:

“Vrei sa mergem la mine?” Zambet fericit ca raspuns. “NU, NU!” mai striga o voce slabuta, undeva, departe, in tenebrele a ceea ce mai ramasese din constiinta mea. “Fuck off!!””Sigur vrei?” Zambetul fericit se mai lateste un pic.

Duminica dimineata:

“Damn…”

Duminica dimineata, un pic mai tarziu: stare extatica.

Duminica, mult mai tarziu, cand realizez ca nu o sa sune:

“Sunt cea mai imbecila persoana de pe pamant. De ce am facut asta? Din nou?…”

Duminica seara:

“Eh, oricum nu ma mai interesa. Oricum plec in curand. Nu mai conteaza acum.” Dar adorm cu telefonul in mana… si perna s-a umezit un pic. “E din cauza ca nu m-am demachiat, imi lacrimeaza un pic ochiul drept. Nimic care sa va ingrijoreze. Circulati, va rog.”

Luni dimineata:

Go back to “ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.” Nimic care sa nu poata fi rezolvat cu o operatie pe inima si o distanta de minim 2000 km. Well, then.

o seara draguta

Cateodata, singurul lucru care iti ramane de facut este sa accepti faptul ca nu ti-a mai ramas nimic de facut.

Oficial m-am saturat. Din nou Dar a fost o seara grea. Sa te vad cum faci precum catelusul pe langa ea, doar doar o sa primesti un os. Gizuz. Ma dureau pe mine atatea respingeri. Nu spun ca fiecare dintre ele nu imi latea cate un mare zambet de satisfactie pe fata in acelasi timp. Pentru ca eu radeam si dansam cu italienii draguti si imi salvam buna dispozitie si orgoliul. Orgoliul tau unde naiba e? Vezi sa nu calci pe el.

Nu pot sa trec peste ce simt pentru tine. Dureaza ceva timp sa creasca iar iarba pe unde a trecut buldozerul. Dar pot sa recunosc momentul in care e mai bine pentru mine sa incerc macar, fiindca altfel o sa ma imbolnavesc de nervi

Noapte buna. So much for my happy ending.

my papa told me to stay out of trouble
“when you’ve found your man make sure he’s for real“
i’ve learned that nothing really lasts forever
i sleep with the scars i wear that won’t heal
they won’t heal

cos every time i seem to fall in love
crash! boom! bang!
i find the heart but then i hit the wall
crash! boom! bang!
that’s the call that’s the game and the pain stays the same

i’m walking down this empty road to nowhere
i pass by the houses and blocks i once knew
my mama told me not to mess with sorrow
but i always did and lord i still do
i’m still breaking the rules
i kick it up
i kick it down

cos every time i seem to fall in love
crash! boom! bang!
i find the heart but then i hit the wall
crash! boom! bang!
that’s my real middle-name
it has always been the same
that’s the call that’s the game and the pain stays the same

i still feel the heat
and the taste of the kissing
shattered by rain
and the wild holy war
i kick it up
i kick it down

and every time i seem to fall in love
crash! boom! bang!
i find the roses dying on the floor
crash! boom! bang!
that’s the call that’s the game and the pain stays the same
that’s my real middle-name
it has always been the same
oh yea oh yea oh yea uh-huh
been the same been the same
it has always been the same

Scream

Zilele astea ma simt foarte obosita. Zilele astea simt ca daca mai aud o singura data numele ala, o sa iau pozitia tipului ala pictat de munch care se tine cu mainile de cap si urla. Si capul o sa mi se umfle, va fi mai intai ca un balon de la mac donalds, apoi ca o minge de-aia de plaja, apoi in sfarsit ca balonul ala mare din piata victoriei. Apoi o sa explodeze in mii si mii de particule care si ele se vor tine de cap si vor urla. Si eu voi umbla linistita fara cap, fiindca si-asa nu pare sa imi foloseasca prea mult in ultima vreme. Si fara cap, nu voi mai avea nici urechi, deci nu voi mai fi nevoita sa aud iar si iar numele ala. Si voi putea sa stau linistita cu visele mele nerealiste si stupide. Desi imi pun intrebarea daca se poate visa fara cap. Mai bine, la naiba cu toate visele mancatoare de ficati.

Gata. M-am descarcat. Pot sa ma duc inapoi in lume cu zambetul meu mare, fiindca, nu-i asa, trebuie sa fiu vesela. Fiindca, nu-i asa, mie NU IMI PASA. Nu imi pasa ca vin sarbatorile, la naiba cu toate sarbatorile. Eu sunt vesela. Or sa mai fie sarbatori. Yeah!!!

Cum mi s-a implinit o dorinta

Ca sa explic ce voiam sa spun aici…

Stii ca urmeaza sa pleci la munte in doua saptamani. Ai vrea, normal, sa vina si el. Te dai si peste cap sa il convingi, fara sa fie bineinteles evident ca ti-ai dori asta mai mult decat orice momenten (sau cel putin asa speri tu). Iti spune, in sfarsit, ca vine. Bucurie mare, topai prin camera, dai o petrecere in sinea ta!!! Desi, fireste, in exterior te dai nepasatoare rau, gen “fine, whatever man, I don’t give much of a shit you know”

Si incepi sa te gandesti. Veti fi multi, la gramada. Nici urma de intimitate. Dar, poate, la un moment dat seara, te vei strecura si vei iesi din cabana. Si vei sta acolo in zapada si te vei uita visatoare si melancolica la stele. Si el, bineinteles, va observa ca lipsesti si va veni dupa tine. Si veti sta impreuna uitandu-va visatori si melancolici la stele si ascultand linistea, si poate va veti declara dragostea eterna si chestii.

Si te gandesti, si te gandesti, si ti se pare foarte frumos si in acelasi timp foarte putin probabil sa se intample. Si totusi seara, la cabana, la un moment dat iti aduci aminte si zici “wtf???” si iti iei geaca si anunti ca iesi sa iei un pic de aer. Si stai acolo in zapada si te uiti visatoare si melancolica la stele. Si el, bineinteles iese dupa tine, nu neaparat pentru ca observa ca lipsesti ci pentru ca l-ai anuntat destul de evident ca urmeaza sa iesi. Asta nu mai conteaza. Si vine si se aseaza langa tine si va uitati impreuna visatori si melancolici la stele si ascultati linistea un timp nu foarte lung, pentru ca la un moment dat din cabana mai iese prietenul lui cel sociabil, care se posteaza in picioare langa voi, plescaind si plin de chef de discutii. Si nu mai pleaca timp de 20 de minute, perioada in care tu, zgribulita si degerata, iti imaginezi cele mai sadice pedespse pentru vorbaret si implori toti zeii sa il ia odata de acolo. Si cand in sfarsit se da dus din cauza frigului, clar iti dai seama ca intre timp s-a dus si mama vrajii si esti foarte fericita cand apare ala micu doar in pulover afara si el spune “hai sa intram ca uite, raceste asta micu”. Pentru ca intre timp nu mai erai nici visatoare, nici melancolica, doar inghetata pana in maduva oaselor, iritata si usor sictirita.

Si uite asa, nu poti sa te plangi ca nu ti s-a indeplinit dorinta. Nu? Ca sa citez comics-urile mele favorite, karma’s a bitch, but she has helluva sense of humor.

just another song I get better now

Never knew I could feel like this
Like I’ve never seen the sky before
Want to vanish inside your kiss
Everyday I love you more and more
Listen to my heart, can you hear it sing
Telling me to give you everything
Seasons may change winter to spring
But I love you until the end of time

Come what may, come what may
I will love you until my dying day

Suddenly the world seems such a perfect place
Suddenly it moves with such a perfect grace
Suddenly my life doesn’t seem such a waste
It all revolves around you

And there’s no mountain too high no river too wide
Sing out this song and I’ll be there by your side
Storm clouds may gather and stars may collide
But I love you until the end of time

Come what may, come what may
I will love you until my dying day
Oh come what may, come what may
I will love you

Suddenly the world seems such a perfect place…

Come what may, come what may
I will love you until my dying day

bolboroseli de indragostita (1)

Tu nu intelegi ca sunt plina de tine, nu? Sunt atat de plina de tine incat a ramas prea putin loc pentru celelalte lucruri care ar putea sa imi ia gandul de la tine; e un cerc din ce in ce mai vicios. Ai devenit viciul meu favorit.

Aveam atatea intrebari despre cum e cu dragostea, atatea convingeri ferme ca nu exista si ca nu va exista niciodata pentru mine. Nici acum nu cred cu fermitate ca sunt indragostita asa cum as putea sa fiu… dar sunt oricum cu mult mai aproape. Si tu nu stii. Sau stii? Ar fi mai bine sa stii? Ai vrea sa stii? Ar schimba cu ceva lucrurile daca ai sti? Si in ce fel?

Mi-e frica de ceea ce simt. Mi-e frica de faptul ca va fi cea mai mare dezamagire din viata mea. Si totusi merg inainte. Fiindca e frumos. E frumos sa imi vina sa cant in fiecare dimineata, e frumos sa adorm cu povesti in gand, e frumos sa imi bata inima cu cea mai mare putere cand esti in preajma mea, e frumos sa rad de bucurie de cate ori ma suni. E frumos sa imi vina sa plang cand am impresia ca devii rece, e frumos sa ma intristez cand am cate un reality-check, e frumos sa ma uit dupa ea cu priviri care ar putea ucide, si asta fiindca stiu ca in curand voi rade iar. E frumos tot amalgamul asta incredibil de sentimente pe care mi l-ai facut cadou.

Ti-as spune atat de multe. Ti-am spus de fapt, daca ai stiut sa vezi printre lucrurile pe care le-am facut si le fac inca. Am lasat tot deoparte si m-am aruncat cu capul inainte. Da, am dat in zid. Si a durut. Dar poate si zidul s-a slabit un pic. Mai dau inca, si nu mai doare atat de tare, mi-am pus casca de optimism feroce. Am impresia ca din nou, dupa atata timp, mi-am luat zborul catre un vis. Si asta merita orice momentan.

I will go to sleep now, dreaming for my happy-end.

nu mai vreau acces de root

Cred ca nu ar trebui sa mi se mai permita accesul de root in propriul meu sistem intern. Aparent nu sunt capabila sa dau comenzi care sa nu afecteze iremediabil configuratia. Ar trebui ca fiecare din noi sa aiba un user chior, fara drepturi, cu care sa poata trece in siguranta de situatiile dubioase din viata.

user@me$ sex -cel_de_care_esti_indragostita -desi_stii_ca_nu_simte_la_fel | grep “pentru ca e inca indragostit de fosta prietena”

You must run sex as root

user@me$ su -

Password:

Access denied! The level of alcohol in your blood is to high to permit you root login. Please try again later.

user@me$

Si uite asa poti sa eviti comenzile periculoase. Dap, ce simplu ar fi

Pana una alta sistemul meu e seriously damaged, si mi-e teama ca am uitat sa fac restore point, asa ca nici “Last known good configuration” nu cred ca o sa mearga. (just for this post, solaris and windows make good friends). De backup nici nu mai vorbesc, cine naiba a stat sa-l mai faca, cu toate ca stiam din start ca lucrarea din noaptea trecuta avea mari sanse sa buseasca definitiv sistemul.

Asa ca o iau incet incet; citesc logurile, analizez ce a ramas intact si in cel mai rau caz reinstalez tot sistemul. Si data viitoare nu ma mai loghez ca root… sau imi citesc mai bine manualul de administrare.

Azi…

…era soare afara. Era o zi din aia in care te-as fi luat de mana si am fi mers in Herastrau, sau aiurea. Si ne-am fi plimbat si am fi ras si ne-am fi sarutat si am fi vorbit despre cate in luna si stele ca si intotdeauna. Si ne-am fi uitat la copacii galbeni si rosii si am fi dat cu picioarele prin frunze. Eu as fi dat, cel putin, si tu te-ai fi amuzat. Si poate ne-am fi bucurat ca am mai gasit o terasa deschisa si am fi baut o bere. Si poate am fi mancat ceva. Si am fi ras iar, si poate tu ai fi spus o prostie si eu m-as fi enervat. Si tu mi-ai fi spus ca sunt frumoasa cand ma enervez. Si am fi ras iar. Si ne-am fi intors intr-un final vesel acasa, tu m-ai fi dus pana in fata blocului ca de fiecare data. Si ne-am fi sarutat din nou si niciunul n-ar fi vrut sa plece primul. Si ne-am fi facut planuri pentru maine. Si am fi adormit fiecare cu gandul la celalalt. Si poate am fi trait fericiti pana la adanci batraneti.

In schimb, e doar o zi in care lumea e un pic mai trista. Si nici soare nu mai e.